1. Stiuca
Știuca poate fi întâlnită în majoritatea apelor dulci din Europa, excepție făcând Grecia și Albania. Datorită capacității sale de adaptare în cele mai variate medii, știuca se găsește adesea chiar în lacurile de munte situate la o altitudine de peste 1500 de metri. În România populațiile cele mai numeroase de știuci se află în regiunea deltei și în bălțile de revărsare ale Dunării.
Prezintă un corp alungit, puțin turtit lateral și un bot lunguieț ușor curbat. Datorită fălcilor flexibile știuca poate înghiți fără probleme o prada de aceași dimensiune cu ea. Coloritul ce poate varia între gri verzui, galben-verzui sau chiar cafeniu închis spre negru o ajută să se camufleze cu ușurință în mediul în care trăiește.
Știuca este probabil cel mai bun ”vânător„ din apele românești, find caracterizată de un apetit nestăvilit pentru pradă. Atacă orice i se ivește în cale, adesea în stomacul știucilor regăsindu-se șerpi, broaște, păsări de mici dimensiuni sau chiar unele rozătoare. Pescarii experimentați se află adesea în situația de a prinde aceași știucă în același loc după ce în prealabil rupsese struna și înghițise cârligul.
2. Somnul
Somnul este un pește răpitor foarte răspândit în Europa Centrală și de Vest dar și în Asia. Își petrece cea mai mare parte a vieții pe fundurile lacurilor, ale bălților, în fluviile mari și chiar în gurile de vărsare ale acestora în mare. Este activ în deosebi noaptea vânând în ape tulburi cu temperaturi scăzute. Deși hrana sa este constituită în principal din pești acesta poate vâna și mici mamifere sau păsări ce plutesc uneori pe suprafața apei.
Are un corp lung ușor turtit în zona capului, iar pe lateralul gurii are două perechi de mustăți, una lungă și una scurtă. Ajuns la maturitate acesta poate atinge dimensiuni impresionante de peste 2-3 metri și 150 de kilograme. Culoarea poate varia de la albastru negricios la verde măsliniu pe spate iar abdomenul prezintă tente mai deschise de gri spre alb.
Somnul este un pește predominant de pândă ce își așteptă prada ore în șir pe fundul apei. Prin unduirea mustăților acesta atrage pești și alte viețuitoare curioase pe care le înghite de îndată ce s-au apropiat suficient. Cele mai bune rezultate pentru pescuitul la somn se obțin noapte, în perioadele de toamnă târzie, în locurile cu praguri mari unde apa se adâncește brusc. Este nevoie totuși de un echipament mai puternic, specific peștilor de talie mare și de puțină măiestrie în manevrarea instrumentelor.
3. Păstravul curcbeu
Fiind originar din California, păstrăvul curcubeu a fost adus pentru prima dată în Europa în anul 1980 pentru repopularea râurilor și lacurilor din zona montană. Se întâlnește așadar în apele de munte, acolo unde temperatura se menține scăzută chiar și în lunile călduroase de vară. Aceasta nu este totuși o regulă, el putând viețui în bune condiții și în regiunile de deal dacă apa este suficient de bine oxigenată. Cele mai mari exemplare din țara noastră au fost pescuite din lacul Bicaz, cântărind în jur de 5-6 kilograme.
Culoarea păstrăvului curcubeu este gri-albăstruie cu nuanțe de mov-violet iar pe laterale există o dungă roșiatică ce în bătaia soarelui reproduce nuanțele curcubeului, fapt ce i-a atras și denumirea. Frecvența sa în mediul natural este destul de scăzută datorită ratei de supraviețuire foarte diminuate – statistic vorbind, din 1000 de icre ajung la maturitate doar 3-4 exemplare.
4. Cleanul
Cleanul este un pește răpitor răspândit în apele de deal și de câmpie din Europa și Asia. Preferă apele limpezi și reci cu substrat nisipos sau din argilă și evită zonele tulburi sau mâloase. Prezintă un corp alungit ușor teșit lateral și este acoperit cu solzi mari și groși. Culoarea predominantă este verdele închis iar partea inferioară este albă.
Fiind foarte vorace acesta are o dietă diversificată hrănindu-se atât cu plante cât și cu pești, insecte, broaște și raci. Vânează în special noaptea având un apetit ceva mai dezvoltat în sezonul rece decât în restul anului. În lunile aprilie – iunie femela depune la mare adâncime aproximativ 200,000 de icre, lucru ce îl face să fie un pește foarte prolific, ușor de înmulțit.
Este un pește foarte atent ce poate observa chiar și cele mai ușoare mișcări de pe mal, ceea ce îl face destul de dificil de pescuit. Un nor sau o ușoară trepidație îl determină să dispară în adâncuri în mai puțin de o secundă!
5. Bibanul
Este un pește argintiu-verzui, iar pe flancuri de obicei se pot observa 5-9 dungi verticale negre, cu o pereche de înotătoare ventrale, una anală și caudală roșii, o pereche de înotătoare pectorale cenușii și cu două înotătoare dorsale, cu țepi, pe prima înotătoare dorsală poate fi observată o pată de culoare neagră. Lungimea maximă cunoscută este peste 51 cm. În medie, bibanii cântăresc 200-500 g, deși valoarea maximă cunoscută este de 5 kg. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi. Durata de viață poate ajunge până la 22 ani.
Trăiește în apele interne dulcicole eutrofe (lacuri, lacuri de acumulare, râuri, bazine artificiale). Concentrația optimă a cantității de oxigen dizolvat în apă la care bibanul viețuiește este cuprinsă în intervalul 4,4-7,0 mgO2/l. Se reproduce începând cu luna martie la o temepratură a apei de 7-8 °C până în lunile mai-iunie. Depunerea icrelor are loc pe substratul vegetal din anul precedent.
Unele cercetări în condiții de laborator ale cercetătorilor ruși au obsrvat că bibanul traumează mai mulți pești de alte specii decât consumă. Este foarte apreciat de pescarii sportivi. Carnea este albă, moale, fără oase. Este considerat peștele național al Finlandei.
6. Avatul
Avatul (Aspius aspius) este denumirea unei specii de pești care face parte din familia Cyprinidae. Această familie cuprinde cca. 1.500 de specii de pești care au o lungime între 80 și 120 cm.
Caracteristic Cyprinidaelor este lipsa dinților, gura largă cu comisura gurii care ajunge până sub ochi, sunt pești cu o carne apreciată. Tineretul nu este pașnic hrănindu-se cu larve de insecte, moluște și viermi. Dar pe măsură ce avansează în vârstă cu toate că este lipsit de dentiție devine pește răpitor atacând peștii mai mici.
Avatul este foarte apreciat de pescarii sportivi, fiind un pește care atacă agresiv nălucile. Cel mai adesea este pescuit folosindu-se tehnica de pescuit cu năluci (spinning), dar este apreciat și de cei care practică pescuitul la muscă artificială (fly-fishing). Cele mai folosite năluci de avat sunt cicadele, rotativele, spinner-tail-urile și voblerele ce imită peștii pradă (obleții și albitura).
Surse: https://ro.wikipedia.org/